Pregătisem un alt text pentru a descrie finala de la Roland Garros.
Am fost convins 99% că Simona va câșțiga.
O dovadă a faptului că roata se întoarce întotdeauna este revenirea Jelenei Ostapenko.
Revenire?
Da, și Halep știe cel mai bine ce înseamnă aceste reveniri.
Simona a luptat eroic, și a revenit după ce a fost condusa cu 6-3 și 5-1 (Svitolina a avut chiar și o minge de meci).
Să nu uităm că la turneul de la Madrid, în meciul cu Roberta Vinci, a revenit de la 2-5 și a trimis setul (decisiv) în tie-break – pe care l-a câștigat cu 7-2. (am scris despre asta aici).
La conferința de presă de vineri, Simona a răspuns unei intrebari venite din partea unui reporter (care i-a spus că publicul francez a susținut-o pe Ostapenko în setul decisiv din semifinale): „Eu sper să nu ajungem în setul 3”.
A ajuns în setul 3 din cauza labilității și a inconstanței de care a dat dovadă atunci cand a avut 3-0 în setul secund (și 3 șanse să facă 4-0), și apoi 3-1 în decisiv.
Nu e posibil ca având în față o adeversară de genul Jelenei, să nu încerci „o scurtă” în tot meciul… mai ales când te separa 5 ani de experiență de adversara ta.
Azi, Simona a jucat un tenis total diferit de tot ceea ce a jucat pană acum, anul acesta.
A jucat cu grijă cam tot meciul, sperând că Ostapenko va face greşeli. Trebuie să joci ca să câştigi, nu ca să nu pierzi!
Asemenea șanse apar o singură dată în viață.
Simona a ratat întâlnirea cu istoria…
PS: Cristian Tudor Popescu este este o mizerie de comentator, iar în cuplu cu Mironica au reușit o prestație lamentabilă. Rușine ProTv!
