Vântul rece sulfa agonie,
Noaptea tot mai mică pare,
Sunt bolnav de insomnie,
Mă tratez cu disperare.
Mâna parcă-i ofilită
De atâta tremur fin,
Îmi prezic ca o ursită,
Însă tot nu îmi revin.
Luna pare dezmembrată
Prin fereastra mea cea mică,
Eu o strig, dar nu se-arată
Și se face tot mai mică.
Întuneric strâns în noapte,
Eu nu sunt ce par a fi,
Și îmi spun ușor în șoapte:
Oare când s-o face zi?
by Jimmy Matei
Comentarii Facebook:
