Elda cu şosetele ude

Elda.jpg

Luni, 22 ianuarie 2018. Alarma (telefonului) sună la ora 8.00.

Prietena mea avea o programare la un cabinet privat (SC Elda Impex SRL) pentru efecuarea unui examen RMN, la ora 9.30.

Urma ritualul obișnuit, împrospătarea cu apă (a se citi spălat pe față), cafea, mic dejun, etc.

La 8.03 ne apelează cei de la Elda. Chiar îmi spuneam în gândul meu: „o mostră de seriozitate din partea lor”.

Scopul apelului, era de fapt o întrebare/invitație: dacă putem să ajungem mai devreme. Asta din cauză că cei programați înaintea noastră, nu au ajuns sau au sunat pentru a anula programarea (probabil și din cauza condițiilor meteo).

Am spus că încercăm să ajungem mai devreme. Am mâncat 2 ouă cu prea multă zeamă, mi-am testat abilitățile de a mă îmbrăca rapid (în armată reușeam cu brio în 3 minute), am înlăturat (sumar) zăpada existentă pe mașină, și am plecat.

Am ajuns la Elda, în jur de ora 9.00. Cabinetul medical este situat vizavi de Spitalul Județean Argeș.
Am fost întâmpinați de Antonia, d-ra de la recepție, care ne-a spus că d-na care operează aparatul de diagnosticare, a avut o mică problemă (cauzată de vremea de afară): s-a udat la picioare, astfel că a plecat să-și cumpere o pereche de șosete.

Am zâmbit, ne-am așezat pe canapea, și am așteptat-o pe d-na operator.

În jur de 9.12, a apărut și d-na operator.

Antonia (d-ra de la recepție) i-a spus: haideți că vă așteaptă pacienții.
D-na operator a avut un răspuns surprinzător:  să aștepte, că și eu i-am așteptat pe ei!

Ups!  Deci d-na ne acuză că i-am produs un disconfort, când de fapt, noi am ajuns cu 30 de minute mai devreme.

Durata unei investigații este de 30 – 40 de minute.  La ora 9.15, a fost introdusă o altă pacientă.  M-am uitat „răbdător” cum se scurg minutele pe afisajul unui ceas (cel din imagine) aflat pe un perete…

Prietena mea a fost investigată după aceea, toată operațiunea finalizându-se în jurul orei 11.10.

N-am auzit niciun cuvânt prin care reprezentanții cabinetului să-și exprime regretul pentru situația creată.
Tot ce am auzit, au fost schimburile de replici dintre cele două, care își reproșau reciproc programarea defectuoasă a pacienților.

Am crezut că atunci când plătești 550 de lei, este normal să fii tratat cu condescendență, să beneficiezi de servicii de calitate, etc.

Apoi am realizat ca fiind vorba despre România, speranțele  mele rămân simple utopii…

PS1: i-am spus d-rei de la recepție că scriu frumos, și că mă citește multă lume.
PS2: aș vrea să îi spun d-rei Antonia, că nu este normal să lucreze miercuri, 24 ianuarie, iar dacă totuși o face, să fie remunerată conform legii. Eu n-aș lucra. Aș prefera să merg la ski 🙂
PS3: îi recomand d-nei operator, să aibă întotdeauna o pereche de șosete în vestiar, pentru a nu fi nevoită să se deplaseze (în timpul programului) pentru a achizționa una.

Comentarii Facebook:

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top
Close