Copacii pierduţi

copacii-pierduti.jpg

Copaci dezbrăcați cu frigul în oase
De-a lungul șoselei confuze,
Orașul în spate-mi rămase,
Zăpada topită pe buze.

Vântul în piept începe să-mi bată,
Pe jos diamante de gheață,
Copacii cuminți stau și așteaptă
Trezirea la viață.

Prin gerul tăios mă arunc
Atrofiat și lipsit de putere,
Copacii cu părul cărunt
Se supun în tăcere.

Și plâng și mi-e frică de mine,
Iernile veșnice-mi par,
Nu știu unde merg și la cine,
Iar în jur copacii dispar.

by Jimmy Matei

Comentarii Facebook:

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

scroll to top
Close