Biserica te iubeşte dacă eşti prost

Preafericitul Daniel are o manta cusută cu aur. Explicația? E una simplă: dacă ploua cu sărăcie, te aperi cu mantaua aurită.

Încă din fragedă pruncie, suntem introduşi în atmosfera cucerniciei şi a fricii față de de Cel de Sus. Gigel află din manualul de religie de clasa a 2-a că Dumnezeu îl pedepseşte dacă face fapte rele, si riscă să fie călcat de o maşină. Explicația „Învățăturii” este: „Bine faci, bine gaseşti. Rău faci, rau găseşti”.

Nu trebuie să respectați regulile dintr-o societate pentru că aşa e normal, corect şi civilizat, trebuie să o faceți de frică.

Biserica nu are scrupule, doar interese. Îndoctrinarea se face după un plan bine stabilit, iar momentul ales nu e deloc întâmplător. Preotul spune că dacă îți inscrii copilul la ora de religie, este un act de marturisire publică a credinței. Interesul este de fapt altul: dacă nu îi speli creierul cât timp e mic, când e deja mare, s-ar putea să nu-ți mai meargă vrăjeala de 2 bani, şi asta se traduce în mai puțini crezători, deci mai puțini bani pentru biserică.

Dumnezeu este bun şi iubitor. Ca să vă iubească în continuare, să vă ocrotească şi să vă ferească de cele rele, să vă scape de bolile pe care nu le aveți sau de cele pe care vi le va da el cândva (dacă nu credeți), trebuie să-i dați bani, cât mai mulți bani.

Pentru colectarea acestor sume de bani biserica are câteva mii de handleri (a se citi preoți).

Dacă se întâmplă să mori într-un spital din România (din cauză că nu ai avut bani ca să dai şpagă sau din cauză că unitatea respectiva nu are dotarile necesare pentru a-ți salva viața), este din vina ta – nu ai crezut suficient in Cel de Sus, nu din cauză că numarul spitalelor este de cateva sute de ori mai mic decât cel al bisericilor şi catedralelor (cu clopote de 500.000 euro) construite (şi) cu bani de la bugetul public (la care contribui o mare parte a vieții tale).

Vorbim despre spiritualitate sau despre îndobitocire? Despre credință sau despre bani? Despre dragoste sau despre frică?
Dumnezeu (oricare ar fi el) te iubeşte necondiționat, iar pe Dumnezeu, dacă vrei, îl iubeşti necondiționat. De Dumnezeu (indiferent cum se numeşte acel Dumnezeu în care alegi să crezi), nu trebuie să-ți fie frică.

Miza este însă mult prea mare: este vorba despre influența pe care oamenii bisericii o au asupra celor mulți şi slabi de înger, a celor mulți care de frica lui Dumnezeu, plantată în suflet de şcoala, de preoți şi de media, dau bani (mulți bani) pentru iertarea păcatelor (existente sau viitoare).

Vorbim despre o biserică interesată mai mult de avere şi privilegii, decât de a oferi sprijin celor aflati în nevoie.

„Nu aveți nevoie de religie pentru a avea moralitate. Dacă nu puteți distinge binele de rău, atunci vă lipsește empatia, nu religia.”

Amin!

 

 

Comentarii Facebook:
Acordă o notă acestui articol:
Sending
User Review
4.11 (9 votes)

Share this post

1 Reply to “Biserica te iubeşte dacă eşti prost”

  1. Sorin spune:

    Multi asociaza credinta in Dumnezeu cu Biserica sau oricare cult religios. Eu cred ca acest lucru este gresit, cred ca mesajul acestor biserici este perimat. Omul zilelor noastre este inteligent, si nu mai poate accepta explicatii si povesti pentru copii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top
Close