Aoleo, fuse cotremur!

cutremur.jpg

Când, ce, cum, cât ? Abia reușisem să ațipesc, când aud din odaie una bucată bestie spunând că se mișcă patu’. „Culcă-te, zic, că te mișc acu’ de nu te vezi”, și m-am întors pe partea ceailantă. Se vede că-mi priește cotremuru’, am dormit bine legănată. Tre’ să-mi cumpăr un cotremur proprietate personală, poate așa dorm și io mai des.
Mi-amintesc cutremurele anterioare, în ’77, imaginea blocului de vis-a-vis ce se legăna și a vecinilor căscând gura ca la circ la una din „frumusețile râvnite” ale cartierului care ieșise învelită în prosop și panică, acu’ riscul de inundație băloasă fiind de cel puțin 10 ori mai mare decât cel de replică seismică. A mai fost un cutremur măricel prin ’90, eeee, atunci eram nițel mai mare, sor’mea se certa cu patu’ că-i blochează ușa, iar mama nu se hotăra dacă să încuie au ba, ușa, până la luarea deciziei au mai trecut vreo două replici. Ultimul pe care mi-l amintesc zâmbind, a fost, contrar principiilor panicoase – ziua. Deliciu ! Cana cu apă a fugit brusc, iar oala cu varză avea o dușmănie teribilă pe linguroiul ce plecase strategic către ea, de-afară răzbătea disperat, glasul duduii de la 4 : „cutremuuuur, o să murim !”
Surpriză, încă trăiește, bine, nu cu același tip pe care-l „uitase” dormind.
Deci, bun e somnul legănat și bestia convinsă că are iluzii. În concluzie, tre’ să-mi comand un seism zilnic că văd că dorm bine când lumea e intrată în panică.
Hai c-o zi bună !

Comentarii Facebook:

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top
Close