Afară e toamnă

toamna-octo.jpg

Afară e toamnă, e trist…
Cuvintele mele puține se sting
Rătăcesc în amintiri să exist
Frica de mine să-nving

Oboseala cuvintelor grele,
Se topesc în gânduri târzii
Nehotărât în deciziile mele
Și-nconjugarea unui simplu “a fi”

Dincolo de tot și de toate
Mângâierea divină îmi place
Simt că mai cred că se poate
Sufletul plin de lumină, de pace

Totul se stinge în noapte
Și ziua la viața revine
Buzele tremura în șoapte:
-Afară e toamnă, e bine!

by Jimmy Matei

Comentarii Facebook:

Share this post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top
Close