Afară e toamnă, e trist…
Cuvintele mele puține se sting
Rătăcesc în amintiri să exist
Frica de mine să-nving
Oboseala cuvintelor grele,
Se topesc în gânduri târzii
Nehotărât în deciziile mele
Și-nconjugarea unui simplu “a fi”
Dincolo de tot și de toate
Mângâierea divină îmi place
Simt că mai cred că se poate
Sufletul plin de lumină, de pace
Totul se stinge în noapte
Și ziua la viața revine
Buzele tremura în șoapte:
-Afară e toamnă, e bine!
by Jimmy Matei
Comentarii Facebook:
